Felicitări pentru publicarea volumului! Vă rugăm să ne spuneți câteva cuvinte despre istoria din spatele apariției acestei publicații!

Proiectul cărții s‑a născut la intersecția dintre practica psihologică – unde biografia se exprimă în tonalități afective – și sociologia teoretică – unde biografia se modelează în constructe analitice. În ultimii douăzeci de ani, am documentat în cabinet sute de istorii familiale care se repetau după logici subtile: migrații convertite în anxietăți de separare, traume tăcute transmise ca vulnerabilitate la stres, alianțe de gen preluate automat de copii, aspecte pe care le regăseam în diferite forme și în plan macrosocial. Lipsa unui instrument care să redea simultan densitatea emoțională și contextul socio‑structural m‑a determinat să testez genograma ca vehicul epistemologic. Am început astfel, datorită formării mele psihoterapeutice de cuplu și familie să construiesc sute de genograme, apoi să le corelez cu diferite baze demografice și metrici de rețea. Rezultatul este un model ce îmbină micro‑procesul biografic cu macro‑condiționările istorice, validat prin analize riguroase.

Volumul dumneavoastra aduce o contribuție metodologică inovatoare prin utlizarea genogramei în analiza sociologică a familiei. Ce ne puteți spune despre acest aspect?

În această carte, genograma funcționează drept matrice analitică ce îmbină, într‑o singură reprezentare, trei registre fundamentale ale existenței familiale. Mai întâi, stratul biografic urmărește datele demografice – nașteri, migrația, căsătoriile, divorțurile – reconstituind modul în care evenimentele societale majore precum crize economice, politici de stat, tranziții politice, se imprimă în statutul și mobilitatea socială a descendenților. În plan afectiv, harta surprinde alianțele și rupturile, tăcerile încărcate de rușine, miturile care unesc sau divid; aici poate fi observată economia emoțiilor ce orientează deciziile familiale dincolo de raționalitatea declarată. De asemenea, stratul cultural codifică normele de gen, ritualurile, credințele și practicile simbolice transmise intergenerațional, permițând analiza rezistenței sau, dimpotrivă, a reinventării valorilor.

Când aceste registre sunt suprapuse, genograma generează un veritabil film în regim time‑lapse, în care negocierea continuă dintre individ și structură devine vizibilă. Se vede, de exemplu, cum migrația economică masivă din anii 2000 este convertită, două generații mai târziu, în anxietate de separare la copiii lăsați în grijă, ori cum interdicția de a studia impusă bunicilor se transformă astăzi în activism educațional al nepoților. În termeni metodologici, dispozitivul oferă un câmp de observare în care macro‑procesele societale se decantează în micro‑afecte, iar micro‑afectele, la rândul lor, prin determinarea relațiilor între membrii familiei, influențează structura prin alegeri reproductive, strategii de mobilitate și tipare de socializare.

Prin această abordare, genograma devine nu doar un instrument descriptiv, ci o lentilă socio‑biografică ce dezvăluie dinamica stratificării, circulația puterii de gen și mecanismele de transmitere culturală într‑o manieră rar accesibilă metodelor clasice de sondaj sau analizei strict documentare.

Ce alte elemente de noutate aduce volumul dumneavoastră față de literatura din domeniu?

Volumul se distinge printr‑o serie de inovații care, conjugate, îl așază dincolo de canoanele cercetării familiare. În primul rând, designul investigativ articulează într‑o singură arhitectură interviul narativ, genograma co‑construită, bazele demografice extinse și analiza statistică, producând o imagine holografică a familiei, unde datele reci se împletesc cu narațiunile calde. În al doilea rând, lucrarea introduce așa‑numitul ecou al tăcerii: absențele discursive ‑ secrete, rușini, goluri de memorie ‑ devin variabile analitice autonome, iar un algoritm de tiangulație metodologică indică exact locurile unde istoria rămâne în umbră, amplificând șansele de a detecta traumele mascate. Cele trei studii de caz – procesul decizional în contextul fertilității transgeneraționale, dinamica puterii și adaptarea la criză – confirmă că metoda poate surprinde simultan continuitatea și transformarea. Cartea conceptualizează genograma ca punte între interacționismul simbolic și paradigma traiectoriilor biografice, oferind astfel un cadru teoretic de o remarcabilă coerență și profunzime, arătând cum stratificarea de diferite moduri, fie ea de gen, etnie etc. se inscripționează în rețelele de rudenie și, totodată, cum deciziile biografice iradiază în structură.

Cum sprijină influențele transgeneraționale creșterea rezilienței indivizilor față de crizele pe care le trăim?

Crizele contemporane – pandemii, războaie, anxietăți climatice – destabilizează reperele normative ale coeziunii sociale, solicitând familiei un dublu efort de adaptare: renegocierea rolurilor interne și reasamblarea capitalului de rețea în exterior. Analiza genogramei evidențiază faptul că reziliența nu constituie un atribut strict individual, ci se configurează drept infrastructură afectiv‑relatională transmisă pe verticală de la o generație la alta. Când un subiect identifică, în arborele său genealogic, precedente de supraviețuire – pierderea locuinței în urma unor inundații, exil forțat, privațiuni economice – se activează un scenariu de continuitate care converteste frica în agent motivațional și conferă crizei actuale o gramatică inteligibilă.

La nivel teoretic, reziliența transgenerațională poate fi conceptualizată ca o capacitate emergentă a sistemelor de rudenie de a conserva resursele emoționale și materiale indispensabile recalibrării în fața incertitudinii. Genograma, prin corespondenta sa vizual‑dinamică, permite cartografierea acestor fluxuri de resurse și explicitează logica prin care familia negociază raportul dintre continuitate și schimbare.

Care sunt, din perspectiva dumneavoastră, principalele orizonturi de cercetare și ariile concrete de aplicabilitate ale genogramei în sociologia contemporană?

Privind înainte, volumul sugerează o agendă de lucru în care genograma devine nu doar un instrument de analiză, ci și un vehicul de intervenție socială. Mai întâi, rezultatele invită la politici publice sensibile la memorie: atunci când decidenții înțeleg tiparele transgeneraționale ‑ sărăcie ereditară, violență domestică recurentă, migrație forțată ‑ pot calibra programele de prevenție în logica familială, nu exclusiv individuală, ceea ce sporește sustenabilitatea intervențiilor.

În al doilea rând, integrarea genogramei în managementul de caz deschide calea unei asistențe sociale cartografice. Practicianul obține rapid o sinteză a riscurilor și resurselor, transformând diagnosticul din exercițiu birocratic într‑un demers contextual, orientat către rețelele de suport efective.

O altă direcție rezidă în studiile longitudinale extinse. Urmărirea a mai multor familii pe trei generații ar permite cuantificarea impactului crizelor economice sau sanitare asupra fertilității, distribuției rolurilor de gen și mobilității educaționale, generând o evidență robustă pentru teoria schimbării sociale.

Comparativismul intercultural, la rândul său, poate clarifica felul în care normele distincte de gen, de exemplu în societăți post‑industriale versus comunități agrare, mediază reziliența familiilor. Corelarea genogramelor din spații culturale diverse devine, astfel, un laborator natural pentru testarea ipotezelor privind universalitatea versus particularitatea fenomenelor sociale. Combinând observația participativă şi informațiile aduse de relaționare, extrase automat din genograme, cercetătorul poate naviga simultan între granularitatea vieții cotidiene și vizibilitatea panoramei structurale.

În finalul interviului, vă rugăm să transmiteți câteva gânduri pentru cititori!

Vă invit să abordați această carte nu doar cu mintea analitică, ci și cu o inimă curioasă. Genograma nu oferă certitudini, ci întrebări fertile: ce moștenesc fără să știu? Ce poveste a fost tăcută în familia mea? Ce sens pot rescrie conștient? 

Într‑o lume care pare să se fragmenteze, a regândi familia ca spațiu de sens partajat devine un act profund civic. Sociologia are nevoie de instrumente care gândesc dinspre relații, nu doar despre relații – iar genograma este unul dintre ele.

Vă mulțumim!

Pentru mai multe detalii, a se vedea