Romania Sociala logo
Menu

Din culisele campaniilor prezidenţiale

autor:   27 March 2019   

Septimiu Chelcea

Săptămâna trecută, mai precis joi 21 martie, şi-a început vizita în ţara noastră, împreună cu soţia, Brad Parscale, membru în stafful campaniei electorale a lui Donald Trump la alegerile din 2016, desemnat şef al campaniei actualului Preşedinte pentru alegerile din 2020, la invitaţia prietenului său, fostul prim-ministru al României din anii 2000-20004, Adrian Năstase. În aceeaşi zi, Brad Parscale a ţinut o conferinţă în Aula Academiei Române la ora 18 şi a acordat un interviu lui Mihai Gândea, transmis la ora 21 p.m. în exclusivitate de Antena 3. Relatând campaniile prezidenţiale, strategului „i-au scăpat” câteva informaţii pe care, cu siguranţă, a dorit să ni le transmită cu tot dinadinsul.

Brad Parscale, şeful campaniei electorale a lui Donald Trump din 2016 şi din 2020



Astfel, cu privire la campania din 2016, ne-a spus că echipa lui a făcut 5,9 milioane de spoturi publicitare vizuale, în timp ce echipa lui Hillary Clinton a făcut numai 66 000, că 50% din bugetul campaniei a mers pe digital.

Despre viitoarea campanie prezidenţială, Brad Parscale a spus: „Am început să ne construim o reţea în întreaga ţară. În 2016, aveam 700 000 de voluntari în echipă. În 2020, vom avea 1,6 milioane de voluntari. Pe lângă asta, soluţiile noastre digitale vor fi mai mari şi mai bune”. Deja, cu 20 de luni înaintea alegerilor, s-au identificat 60 de milioane de adrese ale susţinătorilor Preşedintelui Trump. La aceste adrese se vor trimite mesaje pentru a se asigura prezenţa la vot. Se va cheltui în campanie un miliard de dolari, din care o treime cu propaganda digitală.

Din perspectiva teoriei comunicării, două lucruri mi se par deosebit de importante pentru înţelegerea mecanismului votului în era digitală: atenţia ce trebuie acordată construirii mesajului şi alegerea canalelor de comunicare. „Oamenii vor slujbe, vor securitate, nu le pasă deloc cum obţin aceste lucruri. Nu le pasă ce e în tort, ei vor doar tortul. Aşa că nu explica, doar fă-o!” –  susţine Brad Parscale. Cât priveşte modul de transmitere a mesajelor propagandistice, experienţa din precedenta campanie prezidenţială îl îndreptăţeşte pe strategul campaniei lui Donald Trump să afirme:

Preşedintele nou-ales Donald Trump, prima doamnă Melania Trump şi fiul lor, Barron William Trump (2016)

Cine controlează digitalul controlează alegerile; nu canalele de comunicare tradiţionale (afişajul, radioul, televiziunea), ci noile tehnologii de comunicare (Facebook, Twitter, Instagram, reţelele sociale) conduc la victoria în alegeri a unui candidat, fireşte, dacă ştii cum să-l „vinzi” electoratului.

Întrebat de un reporter (DC News) cum ar proceda dacă ar fi şeful de campanie al unui candidat în alegerile prezidenţiale din România, Brad Parscale a răspuns: „Soluţiile sunt în digital, nu în media mainstream. M-aş concentra pe obţinerea banilor de la marile corporaţii, nu din donaţiile mici ale cetăţenilor de rând”.

Sunt de admirat ideile novatoare în proiectarea şi organizarea campaniei prezidenţiale, tenacitatea şi loialitatea strategului campaniilor lui Donald Trump, dar nu cred că strategia urmată şi recomandată de Brad Parscale – pe care unele media de la noi îl recomandă ca „geniul din umbra lui Donald Trump – dă rezultate la fel de bune oriunde în lume, în niciun caz în  România. Rata ridicată a analfabetismului funcţional, accesul relativ redus la tehnologiile digitale, bugetul restrâns al campaniilor electorale sunt doar câţiva factori care mă fac să mă îndoiesc că şi la noi „soluţia stă în digital”. Nu cred că alegătorilor nu le pasă deloc cum obţin „tortul”, despre care vorbea Brad Parscale. Dacă renunţăm la identitatea naţională, la suveranitate şi la caracterul unitar al statului român – atribute consfinţite prin Constituţie – în favoarea tortului, desertul nu mai are niciun gust. Și apoi, tortul american este la noi o plăcintă cu brânză şi cu puţine stafide. În SUA, marile corporaţii sunt americane; în România, marile corporaţii sunt străine. Pot oare organizatorii campaniilor pentru alegerile europarlamentare şi prezidenţiale să se concentreze pe obţinerea banilor de la ele?!

Brad Parscale a declarat „cu multă modestie” că a revoluţionat campaniile electorale. Nu-mi dau seama dacă a revoluţionat sau nu campaniile electorale, dar cu siguranţă a schimbat paradigma influenţării opiniei publice. În campaniile electorale anterioare lui 2016 din SUA şi din celelalte societăţi democratice se apela la modelul „Liderii de opinie”. Brad Parscale a aplicat cu succes pentru prima dată un alt model: modelul „Influenţialii” (s-ar putea ca această traducere a termenului de „influentials” să nu fie cea mai fericită). În literatura anglo-americană de specialitate, termenul de „opinion leaders” tinde să fie înlocuit cu cel de „influentials”. Între cei doi termeni nu există o echivalenţă deplină. „Influenţialii” (substantiv la plural, derivat de adjectivul „influenţi”) sunt persoane care exercită o influenţă asupra altor persoane, care înrâuresc opinia şi comportamentul altora.

Conform  modelulului „Glonţul magic”, influenţa mass-media s-ar exercita direct asupra fiecărui individ, izolat de relaţiile cu ceilalţi. În modelul „Fluxul comunicării în două trepte”, anumite persoane, care sunt mai bine conectate la mass-media şi au trăsături de personalitate care îi deosebesc de cei din jurul lor, devin lideri de opinie, transmiţând informaţia receptată şi prelucrată de ei altor persoane, care, la rândul lor, retransmit informaţia pe orizontală, în lanţ.

Modelul „Fluxul comunicării în două trepte” s-a conturat, aşa cum îndeobşte se ştie, în cadrul unei cercetări care urmărea să constate impactul campaniei electorale din 1940 din SUA asupra comportamentului de vot al cetăţenilor, cercetare coordonată de Paul F. Lazarsfeld, Bernard R. Berelson şi Hazel Gaudet. Acest model „sugerează că, cel mai adesea, ideile migrează din radio şi ziare către liderii de opinie şi de la aceştia ajung la segmentele mai puţin active politic ale populaţiei” (Lazarsfeld et al., 1944/2004, p. 201). În cadrul comunităţilor puţin numeroase şi în absenţa televiziunii şi platformelor digitate, modelul „Fluxul comunicării în două trepte” corespundea destul de bine realităţii. În „era digitală”, cum este adesea denumită realitatea socială de azi, teoria despre liderii de opinie, cu toate reformulările şi îmbogăţirile aduse ei, este depăşită. Campaniile electorale digitale şi-au dovedit eficacitatea în alegerile prezidenţiale din SUA din 2016, câştigate de Donald Trump.

Considerând că vechile modele „Glonţul magic” şi „Fluxul comunicării în două trepte” nu corespund erei digitale, Duncan J. Watts, profesor de sociologie la Columbia University, şi Peter S. Dodds, profesor de matematică şi statistică la University of Vermont, au construit, pe baza unor calcule matematice sofisticate, două noi modele ale influenţării în luarea deciziilor, inclusiv în alegerile electorale: „Fluxul comunicării în mai multe trepte” şi „Fluxul comunicării în grupuri aleatoare”.

Fig. 1. Fluxul comunicării în mai multe trepte (după Watts, Dodds, 2007, p. 444)


Fig. 2. Fluxul comunicării în grupuri aleatoare (după Watts, Dodds, 2007, p. 450)



Pe baza celor două modele ale comunicării se poate măsura puterea de influenţare pe Twitter (Cha et al., 2010), se poate prognoza viteza transmiterii infomaţiilor în cascade, ca şi mărimea cascadelor.

_____________________________________

Bibliografie

Cha,  Meeyoung et al. (2010). „Measuring user Influence in twitter: The million follower fallacy”, în Proceedings of the Fourth International AAAI Conferince on Weblogs and Social Media (pp. 10-17). Menlo Park, CA, AAAI Press.

Lazarsfeld, Paul F., Berelson, Bernard, Gaudet, Hazel [1944] (2004). Mecanismul votului. Cum se decid alegătorii într-o campanie prezidenţială. Bucureşti, Editura Comunicare.ro.

Watts, Duncan J., Dodds, Peter S. (2007). „Influentials, networks, and public opinion”, Journal of Consumer Research, 14, 12, pp. 441-458.





Facebook

Puterea Big Tech de a influența politica și cultura: considerente etice

Știrile false de pe internet și contracararea lor este un subiect frecvent dezbătut în ultimii ani. Majoritatea strategiilor guvernamentale implică cooperarea guvernelor cu platformele de socializare pentru a opri răspândirea știrilor false și dezinformarea. Nu este întotdeauna clar ce presupune această cooperare, având în vedere că algoritmii specifici utilizați de ...

România, UE, flagelul demografic şi politica struţului

Studiul de caz prezentat în continuare reflectă cu claritate impactul devastator al actualei pandemii asupra situaţiei demografice a României. Astfel, în anul trecut, România a înregistrat o diminuare semnificativă a numărului de naşteri, respectiv creşteri fără precedent în ceea ce priveşte numărul deceselor şi a sporului natural negativ. (1)  AR = ...

Unde începe și unde se termină fericirea la actori

Experiența 3 – Observatorul. Nu de multe ori accesul în „laboratorul de teatru” este interzis celor din afară. Și nu pentru că se întâmplă lucruri care nu trebuiesc văzute ci dimpotrivă, există lucruri excepționale care, din păcate nu reușesc să ajungă în fața publicului din diverse motive. Actorii, atunci când se ...

Postfaţă la cartea despre mine

Am fost impresionat când am aflat de iniţiativa unor colegi de a aduna gândurile lor despre mine într-o carte. Acum am cartea în faţă. Este foarte frumoasă. Mărturisesc însă că prima reacţie a fost să pun cartea deoparte. Apreciam gestul, dar mă aşteptam la vorbe frumoase, multe dintre ele convenţionale. Am ...

Știința va produce o lume mai prosperă și mai egală sau mai polarizată?

Vladimir Putin, președintele Rusiei, una dintre cele mai puternice țări ale lumii, estimează rolul științei în lumea actuală: ”cele mai avansate țări ale lumii definesc știința drept una din prioritățile strategice și cine va fi primul, acela conduce omenirea” [1]. Afirmația m-a șocat. Nu știu ce gândește Putin despre organizarea ...

Contribuția domnului Academician Cătălin Zamfir la dezvoltarea domeniului calității vieții – o perspectivă subiectivă

Prima mea discuție cu domnul Academician Cătălin Zamfir, ca în cazul multor sociologi colegi de generație de la Universitatea din București, a fost de fapt cu Profesorul Cătălin Zamfir. S-a întâmplat la seminarul de Paradigme ale gândirii sociologice. Și astăzi când predau același curs la Universitatea din Oradea – în ...

Apariție editorială/ Interviu in honorem Sanda Golopenția, volum editat de Zoltán Rostás și Theodora-Eliza Văcărescu

Apariție editorială/ Interviu in honorem Sanda Golopenția, volum editat de Zoltán Rostás și Theodora-Eliza Văcărescu, București, Editura Spandugino, 2020, 664 de pagini și 8 planșe. Simona Stănescu: – Fiindcă asemenea omagii nu sunt dese în lumea academică, este justificată întrebarea: cine a propus și de ce a fost propusă această culegere? Theodora-Eliza ...

„Dezvoltare şi schimbare socială proiectată: in honorem Cătălin Zamfir”

Marţi, 9 februarie, academicianul Cătălin Zamfir împlineşte 80 de ani.  Cu acest frumos prilej aniversar, ne face plăcere să anunţăm apariţia volumului Dezvoltare şi schimbare socială proiectată: in honorem Cătălin Zamfir.  Apărut la Editura Pro Universitaria, volumul cuprinde 32 contribuţii ale unor personalităţi ştiinţifice şi culturale, în cea mai mare parte foşti ...