Theodora-Eliza Văcărescu și Ana-Maria Teodorescu (2023), Profil în perspectivă. Epistolar Elena Mureșianu, București, Transcena

Theodora-Eliza Văcărescu este doctoră în sociologie, cercetătoare independentă, expertă de gen, traducătoare și redactoare. A predat 15 ani la Universitatea din București și este membră fondatoare a grupului de cercetare Cooperativa Gusti. Interesele ei de cercetare sunt: studiile de gen, istoria de gen și istoria femeilor, istoria socială, istoria orală, mass-media și publicitate. A publicat zeci de articole academice, volume de studii și antologii: Profil în perspectivă. Epistolar Elena Mureșianu (coautoare cu Ana-Maria Teodorescu; Transcena, 2023); Mărire și decădere. Sociologia gustiană în context central-est-european după Marele Război (coordonatoare cu Zoltán Rostás; Eikon, 2022); In honorem Sanda Golopenția (coordonatoare cu Zoltán Rostás; Spandugino, 2020); „Personajele acestea de a doua mână”. Din publicațiile membrelor Școlii Sociologice de la București (Eikon, 2018), Universitatea interbelică a sociologilor gustieni (coautoare cu Zoltán Rostás, Ionuț Butoi, Dragoș Sdrobiș, Editura Universității din București, 2014), Cealaltă jumătate a istoriei. Femei povestind (coordonatoare cu Zoltán Rostás; Curtea Veche, 2008), Cartea neagră a egalității de șanse între femei și bărbați în România (coautoare cu Laura Grünberg și Ioana Borza; Editura AnA, 2006), Gender and the (Post) East-West Divide (coordonatoare cu Mihaela Frunză; Limes, 2004). A participat la numeroase conferințe și proiecte de cercetare naționale și internaționale.

Ana-Maria Teodorescu este doctoră în filologie, lectoră universitară, directoare a Centrului ID-IFR la Facultatea de Litere din cadrul Universității din București. Este specialistă și a publicat studii în științele comunicării, relații publice și literatură memorialistică. A coordonat volumele CRP – DUPĂ 20 DE ANI. Volum de evocări ale profesorilor, colaboratorilor și alumnilor specializării Comunicare și Relații publice (cu Cristina Bogdan; Editura Universității din București, 2013) Călători și călătorii. Palimpsest pe harta reprezentării (cu Alexandra Crăciun; Editura Universității din București, 2017).

Felicitări pentru publicarea volumului! Vă rugăm să ne spuneți care au fost premisele publicării acestui volum?

Theodora-Eliza Văcărescu: Vă mulțumesc și mă bucur că volumul nostru a suscitat interes și încă atât de prompt! Foarte pe scurt, am vrut să recuperăm și să valorificăm fragmente dintr-o arhivă bogată și fascinantă, care cuprinde sute de epistole scrise de Elena Mureșianu și adresate ei. În realizarea volumului am pornit de la mai multe aspecte. În primul rând, am vrut să contribuim la umplerea unui gol imens din istoriografia românească și globală: viețile și contribuțiile femeilor de-a lungul timpului. La alegerea subiectului imediat a contribuit, desigur, interesul Mihaelei Săsărman, directoarea Asociației Transcena, pentru Elena Mureșianu, o femeie care a trăit în Brașov, între 1862 și 1924, și care a lăsat o corespondență revelatoare din punctul de vedere al vieții cotidiene al unei femei din clasa mijlocie a acelui timp. Ne-am bucurat de sprijinul AFCN și de cel al Muzeului Casa Mureșienilor din Brașov, unde se află arhiva familiei Mureșianu.

Ce aduce nou cartea dumneavoastră față de literatura existentă în domeniu?

Theodora-Eliza Văcărescu: În România (și nu numai la noi) s-a publicat foarte puțin în domeniul istoriei femeilor și al istoriei de gen. Studiile care tratează în mod explicit și din perspectiva teoriilor de istorie a femeilor se pot număra pe degete. În manualele de istorie femeile aproape că nu există: avem o istorie așa-zis „universală”, dar care este o istorie a bărbaților. În volumul nostru facem o introducere în acest domeniu și utilizăm ca studiu de caz viața și experiențele Elenei Mureșianu, o femeie care a vrut să devină artistă, „portretistă”, cum spunea ea. A studiat mai mulți ani la Viena, dar nu și-a putut finaliza studiile și nu a putut intra în lumea artei pentru că legislația finalului de secol XIX în ceea ce privește accesul la studii universitare de specialitate le excludea pe femei. Așa că Elena Mureșianu s-a întors la Brașov, s-a căsătorit cu Aurel Mureșianu, care conducea Gazeta Transilvaniei și a devenit curând coordonatoarea publicației. Dar mai multe veți putea citi în care, mai ales că accesul la întregul conținut al volumului este online și gratuit.

Care au fost cele mai mari provocări întâmpinate în realizarea volumului?

Theodora-Eliza Văcărescu: În primul rând, existența a prea puține studii anterioare în domeniu. Pe urmă, dificultatea găsirii surselor de istorie a femeilor și accesul precar la arhivele și la fondurile care conțin aceste surse. Și, bineînțeles, constantul sentiment că domeniul în care lucrăm nu beneficiază de legitimitate academică în cadrul discursului istoriografic dominant din România.

Cui se adresează lucrarea dumneavoastră?

Theodora-Eliza Văcărescu: Cum spuneam, volumul are un caracter introductiv în domeniul istoriei femeilor și al studiilor de gen. Acesta lucru nu înseamnă că este o introducere, ci numai că este accesibil persoanelor care nu au lecturi în domeniu. Noi ne-am gândit, în primul rând, la un public tânăr, care vrea să înțeleagă mecanismele sociale care au produs și produc în continuare inegalități și discriminări între femei și bărbați. Am pornit de la o perspectivă istorică, pentru a arăta că drepturile pe care le avem în prezent, ca femei și ca bărbați, nu au apărut de la sine, ci au făcut obiectul unor mișcări sociale ample, locale, regionale și globale, prin care mii de organizații pentru emanciparea femeilor au pledat aproape două sute de ani pentru dreptul la educație, la muncă, la participare la viața socială, economică și politică a statelor.

Care sunt principalele concluzii pe care doriți să le subliniați?

Theodora-Eliza Văcărescu: Cred că cel mai important este să subliniem absența egalității drepturilor femeilor cu mai puțin de un secol în urmă. De pildă, până la sfârșitul secolului al XIX-lea, femeile nu puteau urma studii universitare în provinciile locuite de români. Până în 1920, femeile din Țara Românească și Moldova nu aveau dreptul de a fi avocate. Până în 1932, femeile căsătorite din România nu puteau deține proprietăți, nu puteau încheia contracte, nu se puteau prezenta în instanță și nu puteau îndeplini rolul de tutore pentru copiii lor. Până în 1946, femeile din România nu erau cetățene: nu aveau dreptul de a vota în alegerile parlamentare, nu puteau fi alese în parlament, nu puteau conduce ministere.

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea și în prima jumătate a secolului al XX-lea, organizațiile femeilor din teritoriile locuite de români au pledat pentru emanciparea civilă și politică a femeilor: pentru acces la educație, la muncă, la diverse profesii din care femeile erau excluse, pentru dreptul de a vota și de a fi alese în forurile administrative și legislative. Mai ales începând cu ultimele două decenii ale secolului al XIX-lea, demersurile mișcărilor femeilor și feministe au devenit din ce în ce mai intense și vizibile, prin asociații cu participare foarte largă, legături inter-regionale, naționale și internaționale, petiții și memorii adresate ministerelor și parlamentului, conferințe publice, nenumărate publicații periodice și serii de articole în presa centrală și locală. Organizațiile femeilor din România au avut legături cu organizații similare din alte țări și au făcut parte din organizații internaționale ale femeilor.

Ce mesaj ați dori să adresați cititorilor interesați de această carte?

Theodora-Eliza Văcărescu: Practica de predare și de cercetare istoriografică din România s-a ocupat foarte puțin de viețile, experiențele și contribuțiile femeilor. De exemplu, nu există niciun studiu general despre mișcările femeilor din provinciile locuite de români și din România Mare. Există însă câteva studii parțiale excelent realizate și o colecție consistentă de documente despre „chestiunea femeii” și „mișcarea de femei din România” din provinciile românești și din România în secolul al XIX-lea și în prima jumătate a secolului al XX-lea. Însă este nevoie de mult mai mult. De la proiecte de istorie orală cu femei la recuperarea arhivelor de corespondență, jurnale și memorii ale femeilor. Corespondența Elenei Mureșianu este un punct extraordinar de pornire, iar acest volum include câteva dintre sutele de scrisori care se află la Muzeul Casa Mureșenilor din Brașov. Sperăm ca studentele și studenții în domeniul științelor sociale să se inspire din acest demers și să realizeze propriile cercetări despre viețile femeilor de-a lungul timpului.

Vă mulțumim pentru timpul acordat!

Volumul este sunt disponibil la adresa: