Cultura, alături de economie şi politică, este
parte a condiţiilor de viaţă din societate. Valorile modelează aspiraţiile
oamenilor pentru o viaţă (mai) bună, ceea ce este o sursă a variaţiei calităţii
vieţii în spaţiu şi timp. Cultura creează nevoi pe care comunitatea le
consideră esenţiale pentru bunăstarea ei. Lectura, vizionarea spectacolelor de
teatru sau film, ascultarea concertelor şi alte forme de participare culturală
modelează felul de a gândi, simţi şi acţiona al oamenilor.
Nu există înregistrări statistice
longitudinale pentru veacul care a trecut în multe domenii ale culturii. „Consumurile”
culturale descrise de INS arată o creştere a acestora până în anii ’60 când au
un punct maxim. Urmează o jumătate de veac când participarea la cultură are
variaţii şi o tendinţă generală de scădere, punctul minim fiind atins în anii
2000.
Lectura
Producţia
de carte are un vârf în 1967, când s-au tipărit mai
mult de cinci cărţi pentru fiecare locuitor al României. Minimul producţiei
editoriale a fost atins în 2015 când s-a tipărit o carte pentru doi locuitori.
Unei variaţii anuale a numărului de tipărituri în perioada 1965-1978, îi
urmează o scădere dramatică în oferta de carte din anii ’80. Evident, cauza
fluctuaţiilor în activitatea editurilor din acei ani o constituie deciziile
politice. După decembrie 1989, oamenii caută cartea şi producţia editorială
creşte în anii 1990-1993; în acest ultim an sunt tipărite trei cărţi pentru un
locuitor al României. Urmează un sfert de secol de declin al interesului
editurilor pentru cartea tipărită, (cu excepţia anilor 2004-2009 când se
observă o creştere moderată).
Figura 1 Cărţi şi broşuri tipărite, intrate în depozitul legal 1965-2016
Sursa: Iulian Stănescu, Calitatea vieţii în România. Working paper, p. 37, disponibil pe
Biblioteca Virtuala de Sociologie, cf.Anuarul
Statistic al României 1966-2017
Vizionarea filmelor în cinematograf
Secolul al XX-lea a adus în viaţa oamenilor cinematograful. Dacă în anii ’30, un
român vedea în medie două filme pe an, în 1965 ajunsese la unsprezece filme pe
an. Regresului în producţia de filme din perioada 1966-1974, îi urmeayză mai
întâi, o perioadă de creştere în anii 1975-1983 şi apoi o etapă de fluctuaţii
anuale în perioada 1983-1989. România avea cinci case de producţie
cinematografică care produceau anual circa douăzecişicinci de filme. Până în
1989, filmul a fost considerat un instrument puternic de promovare a
realismului socialist şi, ca urmare, a avut susţinere fianaciară din partea
statului.
După 1990, spectatorii părăsesc sălile de
cinema; se înregistrează o uşoară revenire după 2010. Finanţarea statului a scăzut
dramatic; puţini antreprenori au arătat interes pentru investiţii în acest
domeniu. Deşi a obţinut numeroase premii internaţionale, filmul românesc nu a
putut readuce publicul în sălile de cinema.
Figura 2 Spectatori la cinematografe
Sursa: Iulian Stănescu, Calitatea vieţii în România. Working paper, p. 60, disponibil pe
Biblioteca Virtuala de Sociologie, cf.Anuarul
Statistic al României 1957-2017
Concertele şi spectacolele de teatru
Concertele
şi spectacolele au atras un număr în creştere de
spectatori între anii 1930-1960. În anul 1962, în medie, mai mult de şapte din
zece locuitori ai României participau la spectacole şi concerte. După o
perioadă de stabilizare (1971-1978), în anii 1980 publicul acestor manifestări
culturale creşte (mai mult de 8 din 10 români frecventează spectacolele şi
concertele). După 1990, numărul spectatorilor scade continuu timp de 15 ani.
După o scurtă perioadă de creştere (2006-2013), declinul publicului acestor
manifestări culturale se reinstalează: doar 27-30% dintre români merg într-un
an în sălile de spectacole şi concerte.
Figura 3 Spectatori sau auditori la spectacole sau concerte
Sursa: Iulian Stănescu, Calitatea vieţii în România. Working paper, p. 61, disponibil pe
Biblioteca Virtuala de Sociologie, cf.Anuarul
Statistic al României 1957-2017
Participarea la cultură
Modelele (pattern-urile) evoluţiei
participării sociale la cultură atrag atenţia asupra unor cauze structurale, cu
acţiune de lungă durată: evoluţia economiei şi a veniturilor papulaţiei,
schimbările din învăţământ şi educaţie, expansiunea televiziunii comerciale şi
a Internetului. În cele din urmă, dinamica opiniei publice şi opţiunile
individuale sunt alţi factori care pot explica evoluţia comportamentelor
culturale ale românilor.
