Romania Sociala logo
Menu

Cultură şi calitatea vieţii 1918-2018. Câteva reflecţii

autor:   15 February 2019  

Avatar

Cultura, alături de economie şi politică, este parte a condiţiilor de viaţă din societate. Valorile modelează aspiraţiile oamenilor pentru o viaţă (mai) bună, ceea ce este o sursă a variaţiei calităţii vieţii în spaţiu şi timp. Cultura creează nevoi pe care comunitatea le consideră esenţiale pentru bunăstarea ei. Lectura, vizionarea spectacolelor de teatru sau film, ascultarea concertelor şi alte forme de participare culturală modelează felul de a gândi, simţi şi acţiona al oamenilor.

Nu există înregistrări statistice longitudinale pentru veacul care a trecut în multe domenii ale culturii. „Consumurile” culturale descrise de INS arată o creştere a acestora până în anii ’60 când au un punct maxim. Urmează o jumătate de veac când participarea la cultură are variaţii şi o tendinţă generală de scădere, punctul minim fiind atins în anii 2000.

Lectura

Producţia de carte are un vârf în 1967, când s-au tipărit mai mult de cinci cărţi pentru fiecare locuitor al României. Minimul producţiei editoriale a fost atins în 2015 când s-a tipărit o carte pentru doi locuitori. Unei variaţii anuale a numărului de tipărituri în perioada 1965-1978, îi urmează o scădere dramatică în oferta de carte din anii ’80. Evident, cauza fluctuaţiilor în activitatea editurilor din acei ani o constituie deciziile politice. După decembrie 1989, oamenii caută cartea şi producţia editorială creşte în anii 1990-1993; în acest ultim an sunt tipărite trei cărţi pentru un locuitor al României. Urmează un sfert de secol de declin al interesului editurilor pentru cartea tipărită, (cu excepţia anilor 2004-2009 când se observă o creştere moderată).

Figura 1 Cărţi şi broşuri tipărite, intrate în depozitul legal 1965-2016

Sursa: Iulian Stănescu, Calitatea vieţii în România. Working paper, p. 37, disponibil pe Biblioteca Virtuala de Sociologie, cf.Anuarul Statistic al României 1966-2017

Vizionarea filmelor în cinematograf

Secolul al XX-lea a adus în viaţa oamenilor cinematograful. Dacă în anii ’30, un român vedea în medie două filme pe an, în 1965 ajunsese la unsprezece filme pe an. Regresului în producţia de filme din perioada 1966-1974, îi urmeayză mai întâi, o perioadă de creştere în anii 1975-1983 şi apoi o etapă de fluctuaţii anuale în perioada 1983-1989. România avea cinci case de producţie cinematografică care produceau anual circa douăzecişicinci de filme. Până în 1989, filmul a fost considerat un instrument puternic de promovare a realismului socialist şi, ca urmare, a avut susţinere fianaciară din partea statului.

După 1990, spectatorii părăsesc sălile de cinema; se înregistrează o uşoară revenire după 2010. Finanţarea statului a scăzut dramatic; puţini antreprenori au arătat interes pentru investiţii în acest domeniu. Deşi a obţinut numeroase premii internaţionale, filmul românesc nu a putut readuce publicul în sălile de cinema.

Figura 2 Spectatori la cinematografe

Sursa: Iulian Stănescu, Calitatea vieţii în România. Working paper, p. 60, disponibil pe Biblioteca Virtuala de Sociologie, cf.Anuarul Statistic al României 1957-2017

Concertele şi spectacolele de teatru

Concertele şi spectacolele au atras un număr în creştere de spectatori între anii 1930-1960. În anul 1962, în medie, mai mult de şapte din zece locuitori ai României participau la spectacole şi concerte. După o perioadă de stabilizare (1971-1978), în anii 1980 publicul acestor manifestări culturale creşte (mai mult de 8 din 10 români frecventează spectacolele şi concertele). După 1990, numărul spectatorilor scade continuu timp de 15 ani. După o scurtă perioadă de creştere (2006-2013), declinul publicului acestor manifestări culturale se reinstalează: doar 27-30% dintre români merg într-un an în sălile de spectacole şi concerte.

Figura 3 Spectatori sau auditori la spectacole sau concerte

Sursa: Iulian Stănescu, Calitatea vieţii în România. Working paper, p. 61, disponibil pe Biblioteca Virtuala de Sociologie, cf.Anuarul Statistic al României 1957-2017

Participarea la cultură

Modelele (pattern-urile) evoluţiei participării sociale la cultură atrag atenţia asupra unor cauze structurale, cu acţiune de lungă durată: evoluţia economiei şi a veniturilor papulaţiei, schimbările din învăţământ şi educaţie, expansiunea televiziunii comerciale şi a Internetului. În cele din urmă, dinamica opiniei publice şi opţiunile individuale sunt alţi factori care pot explica evoluţia comportamentelor culturale ale românilor.



Facebook

Apariție editorială: Septimiu Chelcea, Psihologia Publicității. Despre reclamele vizuale

Septimiu Chelcea, Psihologia Publicității. Despre reclamele vizuale, București, Editura Pro Universitaria, 2021 (302 p. 44,20 lei) Motto-ul cărții: „Publicitatea este știință, tehnică, artă și conștiință”. Ne face o deosebită plăcere să anunțăm publicarea lucrării profesorului Septimiu Chelcea. Structura cărții cuprinde două părți: I) ABC-ul publicității (123 de pagini); II) Abordarea psihosociologică a publicității ...

AȘA A FOST? AȘA ÎMI ADUC AMINTE (I)

Am participat la reinstituționalizarea învățămntului sociologic în comunism și la prefacerea lui în capitalism. Despre aceste evenimente și despre „amănuntul biografic” depun mărturie. Nu încerc să adun pietricele și fire de nisip pentru a-mi ridica un soclu. Am păcatele mele. Și nu puține. Îmi atribui, totuși, calitatea de a nu ...

Exerciții de gândire sociologică: oscilația mondial/național

Mulți se întrebă: cum s-ar putea realiza o lume mondializată ? Acum, lumea este compusă din ”țări”. Dar economia pare să devină tot mai mondializată. Cum va putea lumea să fie în aceste condiții ?  Problema este că economia, în realitate, nu e atât de mondializată cum s-a tot spus. Toate ...

Există distinct o paradigmă a sociologiei românești?

Mi-am amintit o banalitate despre poziția specială a sociologiei. Uneori însă banalitățile sunt importante de avut în minte. Sociologia este știința societății. Dar e nevoie de o precizare care explodează simplitatea definiției. În primul rând, sociologia, prin  vocația ei e ”universală”, o știință de oriunde și oricând. Există lucrări de ...

AȘA A FOST? AȘA ÎMI ADUC AMINTE (II)

Asistent universitar: nici student, nici profesor  Oricât ar fi de prozaic, mi-am cerut transferul la Universitate şi pentru că asistenţii stagiari primeau un salariu mai mare decât cercetătorii stagiari în institutele Academiei R.S.R. Prin Ordinul Nr. 1595 din 8.11.1968, semnat de Rectorul prof. dr. doc. Jean Livescu, am fost numit „în ...

Sociologii în comunism. Începuturile unei profesii fără statut*

Notă. Profesorul Septimiu Chelcea a avut bunăvoința de a-mi acorda acest interviu online pentru volumul în pregătire. Lucrarea reunește amintirile absolvenților din Promoția 1975. Sorin Mitulescu: Domnule profesor ați predat cursul de „Metode și tehnici de cercetare sociologică” la seria noastră. Cu toată stima, aș vrea să vă adresez câteva întrebări ...

Binele și infantilizarea

Libertatea de a gândi  Libertatea de a gândi a fost totdeauna un fel de boală. Iată-ne vindecați! Asta o spunea eseistul Philippe Muray în anii 1990. Zilele astea mi-am amintit de analiza psihanalitică a socialismului din România,  pe care o face Vasile Dem Vasilescu în cartea În căutarea sinelui (2014). El vorbește ...

Unde începe și unde se termină fericirea la actori – III

Experiența 5 Actorul B, creează liniștit în marile teatre din România și, mai mult decât atât, reușește să își aloce timp și pentru spectacole independente, turnee, filme, reclame ș.a.m.d. . Un actor complex, talentat, dedicat – o vedetă în adevăratul sens al cuvântului apreciat de public pentru munca și talentul său. ...