Daniela Sorea: licențiată în Filosofie, master în Filosofia umanului și doctor în Sociologie (cu o teză despre dimensiunile paradigmatice ale gândirii lui Jung), titluri obținute la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. A publicat volumele Texte grilă de filosofie (2002, în colaborare) și Epistemologia socioumanului (2005), a contribuit la elaborarea volumelor Biserică și societate (2015) și Justiție și coeziune socială (2015). Este lector la Departamentul de Științe Sociale și ale Comunicării, Universitatea Transilvania din Brașov, titular al cursurilor de Epistemologie și Sociologia religiei. Membră CSSG (Centrul de Studii pentru Științe de Graniță al UNESCO România) din 2006 și CRIFST (Comitetul Român pentru Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii al Academiei Române) din 2016. Interesată de expresiile contemporane ale religiozității și ucenic iconar.
România este pentru mulți dintre occidentalii contemporani patria cerşetorilor. Percepția acoperită de această sintagmă, îndreptăţită într-o considerabilă măsură, are două principale surse exoterice. Prima dintre acestea e mulţimea cerșetorilor cu paşaport românesc plecaţi imediat după 1989 pentru a face uşor bani buni în marile oraşe ale Europei, pe seama europenilor mai civilizaţi şi mai cu folos de jecmănit decât românii de acasă. A doua sursă o constituie pâlcurile de cerşetori din centrele oraşelor româneşti, în preajma monumentelor istorice şi/ sau a clădirilor de cult. Cerşetoria nu a fost, desigur, inventată în România, și nici de curând. Dar inventarierea tipurilor de ...
