Romania Sociala a aparut ca o revista on line, cuprinzand studii standard, dar si comentarii, dezbateri, opinii. Din 2016 ea a devenit o platforma de discutii, dezbateri, opinii, informatii relevante despre evenimente si rezultate sintetice ale proiectelor de cercetare.
Încălzirea globală este o realitate. Tot mai mulți oameni din întreaga lume conștientizează acest lucru. Există, firește, o mulțime de factori de natură psiho-individuală și socio-culturală care îi diferențiază pe cei care consideră că încălzirea globală este o problemă majoră de cei care sunt sceptici în legătură cu riscurile schimbărilor climatice.
Se disting două modele culturale privind opiniile despre schimbarea climei (Fiske, 2016, p. 143):
1. Schimbarea climei ca schimbare naturală. Conform acestui model, încălzirea globală reprezintă un fenomen natural, fără legătură cu acțiunile umane. Orice ar face oamenii pentru evitarea fenomenului, el se va produce.
2. Schimbarea climei ca schimbare a mediului ...
Viața fiecăruia dintre noi este plină de neprevăzut. Ne naștem și nu ne cunoaștem părinții, nici cât vom trăi sau vor trăi. Nu avem vreo idee despre prietenii sau colegii din anii de studii sau de la locul de muncă. Nu putem să prevedem ce va fi în țară: bunăstare sau sărăcie lucie, pace sau război. Unii concetățeni se îngrijorează peste măsură în legătură cu viitorul, gânduri negre revin obsesiv, alții trăiesc înt-un dolce far niente, fiind convinși că se va întâmpla ceea ce trebuie să se întâmple. Cu un cuvânt, incertitudinea reprezintă o constantă a vieții sociale, intoleranța la ...
Nu am inventat roata,
dar m-am străduit să nivelez drumul.
Am adunat în acest volum gândurile răzlețite de-a lungul timpului în revistele la care am colaborat și în unele din cărțile pe care le-am publicat. Sunt gânduri, flash-uri, izvorâte din observațiile cotidiene, filtrate de lecturile mele. Unele dintre ele poartă amprenta timpului, altele sunt – îmi place să cred – general valabile. Spre deosebire de parimii, care condensează învățăturile din viața popoarelor, flash-uri din această lucrare – mai grave sau voit sprințare – dau seama de modul în care am văzut eu lumea și societatea de-a lungul anilor: elogiază ce am considerat ...
Titlul acestei lucrări, ar putea să surprindă: oare nu știm cine suntem?! Și apoi: de ce „spre”? Mă tem că imaginea pe care o avem despre noi înșine este neclară. Limpezirea ei necesită un efort de cunoaștere continuu, de-a lungul întregii vieți.
Fiecare dintre noi, după vârsta de 10 ani, începem să ne construim o imagine despre propria persoană, așa cum ne facem o imagine despre obiectele și persoanele din jur. Spre exemplu, credem că suntem o persoană prietenoasă și punctuală, dar cam timidă și nehotărâtă. Sistemul acestor credințe despre caracteristicile psihice pe care ni le atribuim reprezintă sinele nostru, care ...
Oamenii se autodezvăluie de bună voie, pentru că acest lucru reprezintă o activitate cu valoare intrinsecă, la fel de recompensatoare ca alimentația și sexul.
Diana I. Tamir, Jason P. Mitchell
Unii oameni au o fire deschisă, îi „citești” ca pe o poezie pentru copii. Alții sunt închiși în ei, nu ar destăinui decât cu greu ce gânduri, sentimente sau planuri au nici rudelor sau prietenilor apropiați, cu atât mai puțin colegilor sau persoanelor întâlnite întâmplător, să spunem într-un compartiment CFR pe ruta București – Timișoara (călătoria durează zece ore). În astfel de circumstanțe, persoanele transmit informații despre aspectele de suprafață ale ...
Ne deosebim unii de alții nu numai ca entități bio-psiho-socio-culturale, ci și prin imaginea despre noi înșine (conceptul de sine) și prin claritatea acestei imagini (claritatea sinelui). Un număr semnificativ de studii au atătat că oamenii diferă în ceea ce privește conceptul de sine și claritatea conceptului de sine, adică prin ceea ce cred despre ei și prin modul în care informațiile despre ei sunt structurate și stocate în memorie (Burger, Guadagno, 2003, p. 80). O persoană care are bine structurată imaginea de sine răspunde mai rapid decât o persoană cu imaginea de sine mai puțin clară când este întrebată ...
Autoamăgirea este contradictorie prin definiție.
Înainte de a răspunde la întrebarea „De ce”, să vedem ce este autoamăgirea, întreprindere nu tocmai ușoară din moment ce unii teoreticieni contestă existența acestui fenomen (spre exemplu, Gergen 1985; Haight, 1980; Kipp, 1980), citați de Alfred R. Mele (1997, p. 92). Termenul din limba engleză self-deception (în franceză auto-tromperie) poate fi tradus ca „înșelare de sine” sau „autoamăgire”. Pentru a nu mărturisi brutal că uneori ne mințim pe noi înșine, am preferat traducerea „autoamăgire”.
Ne aducem aminte din anii de școală de fabula lui Jean de la Fontaine (1621 – 1695) „Vulpea și strugurii”: „pribeagă și ...
Este în firea multora dintre noi să ne asumăm succesele și să dăm vina pe conjunctură sau pe alte persoane pentru eșecuri. Fenomenul atribuirii interne a rezultatelor dorite și atribuirii externe a rezultatelor nedorite a fost denumit diferit de-a lungul timpului: W. G. Stephanși colaboratorii săi (1976) l-au numit „atribuire egoistă”, iar A. G. Greenwald, în 1980, l-a semnalat ca „beneficiu”. Termenul „self-serving bias” propus de D. T. Miller și M. Ross (1975) a fost larg acceptat (Shepperd et al., 2008, p. 885).
Psihosociologii anglofoni numesc acest fenomen „self-seving bias”, cei francofoni, „biais d'autocomplaisance”. Voi folosi alternativ termenii „complezență de sine” ...
Decât să fii codaș la oraș,
mai bine în satul tău fruntaș.
Proverb românesc
Presupunând că vă căutați un job și, la selecția candidaților, angajatorul vă întreabă: „Preferați să fiți un pește mare întru-un bazin mic sau într-un bazin mare?”, ce ați răspunde? Nu este o glumă și nici o poveste pescărească; este o modalitate de a prognoza dezvoltarea personalității dumneavoastră în cadrul organizației (instituției, firmei) în care vreți să intrați.
În preajma începerii anului școlar, părinții fac tot ce pot, uneori chiar dincolo de limita legalității (își schimbă fictiv domiciliul, încearcă să îi impresioneze cu „mici atenții” pe cei ce decid etc.), pentru ...
Pentru a-și păstra stima de sine, unii oameni recurg la strategii autodistructive. Una dintre aceste strategii iraționale este autohandicaparea. Steven Berglas, profesor la University of California (Los Angeles), și Edward E. Jones, profesor de psihologie socială la Princeton University (New Jersey), au fost cei dintâi care au propus o definiție a autohandicapării: „Orice acțiune sau alegere de setare de performanță care sporește oportunitatea de a externaliza (sau de a scuza) eșecul și de a internaliza (a accepta în mod rezonabil creditul pentru) succesul” (Berglas, Jones, 1978, p. 406). Prin găsirea sau crearea de impedimente împotriva succesului, „persoana își protejează sentimentul ...
« Previous Page — Next Page »
